Sacralitatea evidentă a numărului 7, dar şi conştientizarea lui, provin din antichitate. Iată câteva exemple ale conştientizării numărului 7 şi modul în care omul a folosit simbolismul şi numerologia în ecuaţia creaţiei:
∑ Şapte este numărul perfecţiunii, cel mai sacru dintre toate numerele. Egiptenii îl considerau simbolul vieţii veşnice. În mentalitatea egipteană, numărul şapte era compus din triadă (3) şi tetradă (4), sau Dumnezeu şi natura combinate în om. La jocul de zaruri, care provine de la Chaldeeni, suma numerelelor de pe feţele opuse ale zarurilor era întotdeauna şapte.
∑ Încă de la primele scrieri cunoscute, cu caractere cuneiforme, poveştile despre zeii sumero-babilonienii ne spun povestea lui Inanna-Ishtar şi cum coboară ea în lumea subpământeană prin cele şapte porţi, pentru a ajunge la însuşi miezul vieţii şi al morţii, şi cum transcende moartea şi dobândeşte divina nemurire. De asemenea, sumerienii au construit un templu la Ahab pentru zeiţa Nintu. Templul avea şapte uşi, şapte porţi, iar atunci când se deschidea îi erau sacrificate şapte animale.
∑ În alchimia antică, numărul şapte era reprezentarea a şapte metale sacre, fiecare fiind asociat cu Zeii semnelor planetare. În cunoaştinţele ezoterice profunde ale artei aria alchimiştilor, sacralitatea numărului şapte se obţinea prin combinarea numerelor trei şi patru. Între alchimişti a apărut o disensiune cu privire la cel mai sacru număr, unii credeau că acesta este şapte, iar alţii doisprezece. Vianna crede că, în cele Şapte Planuri principale al Existenţei, există doisprezece segmente. În orice caz, alchimiştii erau convinşi că aceste două numere, şapte şi doisprezece, reprezintă Creaţia.
∑ În ştiinţa alchimică-hermetică, în învăţăturile străvechi din Cartea lui Ostanes, sunt menţionate cele şapte porţi ale Misterelor lui Mitras. Într-o viziune, autorului îi apare o fiinţă care îl conduce la şapte uşi, păzite de un animal ciudat.
∑ Există şapte iniţieri clar vizibile în simbolul celor şapte trepte din Scara celor Înţelepţi, o ilustraţie din Amphiteatrum sapientiae din Khunrath; acesta mai este văzut şi ca o „citadelă” cu şapte turnuri şi un dragon în centru.
∑ Într-un text mistic sirian, găsim referinţe la „oglinda care se află în centrul unui templu cu şapte uşi”. Îndată ce se uita în acea oglindă, căutătorul conştientiza existenţa microcosmosului dlăuntric, „Dumnezeul” care se află în interiorul său. Oglinda este situată deasupra a şapte uşi, care corespund la şapte ceruri, iar deasupra tuturor se află Ochiul Spiritului, ccare este prezent în toate lucrurile.
∑ Există şapte zile ale săptămânii, fiecare zi având un semn planetar reprezentând un zeu antic. A şaptea zi a săptămânii este dedicată zeului soare. Soarele a fost şi este cel mai important simbol al creaţiei. Toate lucrurile se nasc din lumina soarelui, iar anticii au recunoscut acest fapt.
∑ În Iudaism, pământul a fost creat în şapte zile, există numeroase referinţe la cifra şapte, majoritatea corelate cu cele şapte zile ale creaţiei. Cea mai evidentă dovadă că evreii consideră cifra şapte sacră este dată de etimologia cuvântului „a jura” care înseamnă „a intra sub influenţa numărului şapte”. Şi nu în ultimul rând, există simbolul sacru al candelabrului cu şapte braţe.
∑ Mai târziu, creştinii au adaptat ziua a şaptea ca ziua Fiului lui Dumnezeu, pentru a integra ziua a şaptea în credinţa lor. Biserica Catolică recunoaşte cele şapte sacramente sau taine, şi anume Botezul, Mirungerea, Euharistia, Spovedania, Hirotonia, Nunta şi Sfântul Maslu. Rugăciunea Domnească are şapte cereri:
∑ Sfinţească-se numele Tău
∑ Vie împărăţia Ta
∑ Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe Pământ
∑ Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi
∑ Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri
∑ Şi nu ne duce pe noi în ispită
∑ Ne izbăveşte de cel rău
∑ Termenul de „Al Şaptelea Cer” provine din învăţăturile secrete ale evreilor. Referinţe la acesta pot fi găsite în Talmud, dar şi în Pseudepigraphaa, o colecţie de scrieri evreieşti şi de la începutul creştinismului. Şapte niveluri ale cerului (sau grade ale prezenţei sau conştientizării lui Dumnezeu) sunt reprezentate în învăţăturile Essenienilor, care au scris pergamentele de la Marea Moartă. Conceptul de Al Şaptelea Cer este următorul: pentru a ajunge la Dumnezeu, trebuie să urcăm prin şapte „niveluri” sau „cercuri” ale conştiinţei, şi să ajungem la o cunoaştere spirituală a celui de-al Şaptelea, adică Dumnezeu.
∑ Cabaliştii medievali (adică adepţii Cabalei, care este o formă de misticism evreiesc), deţineau informaţii secrete mistice despre care ei credeau că „determină cantitativ” Torah, deci aspectele metafizice sunt derivate din acest volum. Cu această convingere, numărul şapte era un simbol la fel de important în această structură ocultă, cum era în creştinism şi iudaism. Prin combinarea numerelor sacre 3 şi 4, numeroşi mistici au ajuns la realitatea numărul şapte, pe care au considerat-o sacră.
∑ În religia musulmană, numărul şapte este la fel de important ca în credinţa iudaică. Pentru musulmani există 7 raiuri cu şapte îngeri care le ocupă. Fiecare rai relaţionează cu omul diferit. Interesant este faptul că atributele acestor raiuri corespund cu cele ale Planurilor Thetahealing într-o bună măsură. În Islam, „Al şaptelea Rai” este cel real, cel al luminii de nedescris, tărâmul lui „Dumnezeu”.
∑ În mitologia greacă, lira lui Orfeu avea şapte corzi, şi existau şapte Hesperide, şapte fii, şapte fiice ale lui Niobe şi şapte regi care au atacat Teba.
∑ Japonezii au şapte zei ai norocului, iar pentru chinezi lotusul cu şapte petale este similar cu trifoiul cu patru foi european.
∑ Pentru budişti, Bodhisattva sau prima fiinţă a iluminării, întors cu faţa spre nord, a făcut şapte paşi pentru a vedea lumea, şi a spus: Sunt deasupra lumii, aceasta este ultima mea naştere. Pentru mine nu va mai fi o nouă existenţă. Această descriere este văzută ca fiind ţinta budismului, adică scăparea din „roata vieţii” şi, prin parcurgerea celor şapte paşi sau iniţieri, spiritul scapă din această existenţă şi trece spre una superioară.
∑ Hinduşii, la fel ca şi budiştii, consideră numărul şapte sacru. Prajapatii, copiii creaţi de puterea gândului lui Brahma, sunt în număr de şapte, având şapte Rishi sau înţelepţi,, şapte Manu {conducători ai lumii}, fiecare domnind peste o Manvantara. La hinduşi, se crede că omul există pe şapte Planuri, cel al Simţului, al Emoţiei, al Gândirii Reflective, al Inteligenţei, al Intuiţiei, al Spiritualităţii, al Voinţei şi Comunicării cu Divinitatea.
∑ Numărul şapte este, pentru majoritatea triburilor amerindiene, sacrul număr al creaţiei: există şapte direcţii: est, sud, vest, nord, jos
(Pământul+Mamă), sus (Cerul+Tată) şi ultima, direcţia nevăzută spre Centru, punctul focal faţă de care se rotesc toate lucrurile. Centrul reprezintă axul Roţii Vieţii şi, fiind a şaptea, este cea mai sacră dintre direcţii.
∑ Unele dintre cele mai importante constelaţii, printre care Ursa Mare, Orion şi Crucea Sudului, toate numără şapte stele. Cel mai vechi şi mai venerat dintre simbolurile vindecării, începând de la egipteni, este Caduceul, având şase spirale care se termină cu capete de şarpe, numărul şapte fiind reprezentat de spirala interioară sau de toiag. Simbolul reprezintă Arborele Vieţii, ceea ce înseamnă că este un simbol macrocosmic al lanţului ADN. 
articol preluat de pe http://arborele.ro/
si aici aveti un pdf despre toate numerele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu